Poezii despre Viaţă:
- Sonetul morții
Tu îmi îmbraci orizontul în negru,
imnuri de îngeri devin tânguiri,
zilele mele mai cer păsuiri,
sufletul, singur, rămâne integru.
« Daniel Vișan-Dimitriu » - Ți-am prins numele în palmă
*Nacela magiilor*
să nu mă-nghită interstiţiul
« Gerra Orivera » - pământ & în palmele mele
inima mea nu
mai supurează
de la o vreme
o acoperă
« misionara » - Culoarea zorilor
*un pas sau un infinit măsura*
”rămâi unde ești”
« Gerra Orivera » - Calea cavalerului
Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
în țări păgâne – cum le ziceți voi –
și multe trupuri am făcut să cadă
în anii tineri, dați pe un război.
« Daniel Vișan-Dimitriu » - rugă în albastru
cel care mi-a scris
ultima scrisoare
e lângă mine cu pasul lui
forfotind lumina mă caută
« misionara » - Strănutul păpădiei spulberă cavalerii apocalipse
*sub asediu muzeul copilăriei*
- dedicată Adinei Speranța -
« Gerra Orivera » - Dans pe tabla de șah
Sunt regele negru pe-o tablă de șah,
Păzit de oșteni ca un mândru rajah,
Am turnuri în jur, iar nebuni printre cai
Se mișcă-n zig-zag într-un jalnic alai.
« Daniel Vișan-Dimitriu » - Fișele de pontaj ale efemerului
*fulgerul din pupila de privit minuni*
să pot evada
« Gerra Orivera » - Crucea copacului
Plâng cu frunze ruginii
Și mă trec gânduri pustii
Căci e toamnă-n viața mea
Și e crucea tot mai grea.
« Carmen »

