Crucea copacului

Autor:Carmen


Adăugat de: Ina M.

miercuri, 23 septembrie 2015

Plâng cu frunze ruginii
Și mă trec gânduri pustii
Căci e toamnă-n viața mea
Și e crucea tot mai grea.

Îmi rămân crengile goale
Iar pe jos e tot mai moale,
Lacrimi galbene, roșcate,
Se scufundă-n pământ toate.

Miros de pământ cu frunze...
Fac din dureri metereze
Pentru a duce crucea dată
De Cel ce a dus-o odată.

În pământul plin de lacrimi
Rădăcinile-mi sunt patimi,
Crengile spre cer se înalță
Într-o rugă, cer povață
Cum să duc până la capăt
Crucea cea grea, fără freamăt.


vezi mai multe poezii de: Ina M.


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc Andrei! Așa e, cum ai spus!
Ina M. (autor)
joi, 24 septembrie 2015



Este o poezie de framantare omeneasca si pentru felul in care ai pus aceasta framatare in cuvinte , te felicit.
stomff
joi, 24 septembrie 2015



Mulțumesc că te-ai oprit și ai privit drumul meu spre Golgota!:((
Ina M. (autor)
joi, 24 septembrie 2015



Cu toate ca este o poezie trista, am citit-o cu drag si mi-a placut!
maria
joi, 24 septembrie 2015