Poezii despre Viaţă:

Pe scara noastră, la etajul trei,
Aveam un tânăr talentat poet
Ce, zilnic ridica la Dumnezei
Vecinei, o violă-ntr-un cuartet,

Nu e o coincidenţă,
Însă asta nu importă,
Când sunt cazuri de urgenţă
Şi ocnaşii au escortă!

l-am visat pe Prometeu
cum ţinea sfat de taină cu vulturul
îi terminase ficatul cu milenii
în urmă

Povestea mea !

Mi-e greu să scriu povestea vieții mele,
Cu amintiri si fapte din trecut.

Cin’ mi-a văzut poemele-n vreo carte,
A înţeles că sunt om serios,
Dar cin’ le-a şi citit, de curajos,
A constatat, din versu-mi fabulous,

Când tăcerea se sparge în timpane
aud şoapte sub pleoapa pământului
şi stau la taifas (pe braţe de cruci) cu
atâtea nume purtate de uitări

Dupǎ atâţia ani de cǎsnicie,
Acum, cǎ amândoi ne pensionǎm,
Nici vorbă despre ură, duşmănie,
De-acord căzurăm ca sǎ divorţǎm,

*curs de miracole*


în epiderma ta scrijelesc o scrisoare tandră în care dorul meu

Mi-e dor de-o pajişte-nflorită
Şi-un verde crud şi nepătat,
Mi-e dor de-o lume îngrijită
Şi de un om mai educat.

Mă-ncarcă razele de Soare
Cu noi secunde de lumină
Și-aud în mine-o fremătare
Ca și pădurea-n vânt ce-i plină.