Poezii despre Viaţă:

De nu ar fi luminǎ,
Nici umbrǎ nu ar fi,
Ce-i beznǎ, întuneric,
Nicicând ce îs n-am şti,

*carmangeria lui Iuda*

Atâta ură-n lume, atâta răutate
Umblă ca doi nebuni de mână-n libertate
Ne-am scoate ochii, de-am putea și-n cușme
Adânc ascundem sentimentele curate

Poetic, despre o mare tragedie,
nu cred că trebuie scris mai nimic.

Cine știe, ai putea potrivi rimele prea banal

Pe vechiul pod și-au scuturat salcâmii
și ultimele frunze care știu
că-n primăvară îi era fântânii
de dincolo, un drum … de-acum pustiu.

Nu vreau să mai vad tineri murind fără de vină,
Nu vreau, în zi de vineri, scânteia criminală
Să-ngenuncheze-o ţară, cu-atingerea-i haină,
Şi-n doliu să îmbrace o-ntreagă capitală!

E-atâta dramă-n lume şi falsă bucurie,
Iar albul este negru şi-a devenit mizer
Când soarele îngheaţă în lacrima de ger
Răpus de întristare, de-atâta tragedie.

Doamne, de ce tai chitanţă
Şi celor nevinovaţi ?
Chiar nu are importanţă
Că îi plâng surori şi fraţi ?

Un joc de şah e viaţa, străine inocent,
Cândva am fost regină, acum nu am un cent;
Nebunii îmi furară trăsura şi doi cai
Şi de atunci, în ploaie, alerg după tramvai.

An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,