Amicul meu corporatist

Autor:Mihai Manolescu


Adăugat de: Mihai_Manolescu

duminică, 03 ianuarie 2016

Amicul meu corporatist,
Crescut prin multinaţionale,
Mi s-a părut puţin cam trist
Ieri, când l-am întâlnit în cale.

Dorind desigur ca să-i ştiu
Necazul greu ce îl încearcă,
Drept confident ajung să-i fiu
Şi păsul, omul şi-l descarcă.

Sunt luni în şir de muncă grea
Pe care la birou o duce
Şi chiar acuma s-ar părea
La toate să le pună cruce,

Căci bani mai mulţi şi avansare
S-or duce iute, ca un fum,
Pentru că altă treabă n-are
Crăciunul. Şi îi stă în drum.

Ce să mai zică de-anu’ acesta,
Zorit nevoie să se-ncheie.
Taman acum să-i joace festa,
Când el aşteaptă o scânteie?

Vorbind de una şi de alta,
În minte-i vine o idee:
Poate acuma tocmai soarta
M-a scos în faţă-i, pe alee.

Poate că eu, amic de bază,
Voi fi de mare ajutor.
În cine altul să se-ncrează,
Să-şi vadă el de viitor?

Aşa că hotărî pe dată
Să-mi spună iute ce-a gândit:
Voi duce sărbătoarea toată,
Ca el să lucre liniştit.

Voi fi-mputernicit adică
Să mă ocup în locul său
De toate câte le implică
Acest prea mare tămbălău.

Pornii la treabă prin urmare,
Cu lista pusă-n buzunar.
Am început cu-n brad mai mare,
Ales cu grijă pe-un trotuar.

Adus acasă la amicul,
L-am pus la locu-i, lângă geam
Şi nu a mai simţit nici frigul,
Împodobindu-l, ram cu ram.

Apoi m-am dus la o serbare
De a nepoatei lui mai mici.
Căci îşi dorea nespus de tare
S-o vadă unchiul, chiar aici.

A doua zi am început
Cu un periplu-n magazine,
Bifând din lista ce-am avut
Prieteni, rude, sau vecine.

Pe seară m-am oprit puţin
Chiar la bunicii lui cei dragi,
Să fierbem un ibric cu vin
Şi să gustăm din cozonaci.

A treia zi i-am întâlnit
Foştii colegi de facultate
Şi zău că nu m-au plictisit
Poveşti şi snoave depănate.

Puţin mai greu mi s-a părut
De Anul Nou să mă descurc,
Când cu iubita-i mi-a cerut,
Cum să vă spun, să mă încurc…

Dar le-am trecut pe toate bine,
Dacă fierbinte m-a rugat.
Şi uite că acum, în fine,
Cu toate s-au cam încheiat:

A obţinut o promovare,
Cum şi-a dorit atât de mult,
Iar eu, o să mă-nsor, se pare.
Iară poveştii-i punem punct.


vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulţumesc Crystal pentru cuvintele frumoase.
Mihai_Manolescu (autor)
luni, 04 ianuarie 2016



Mi-au adus un zambet versurile tale.
Mihai, inspiratia ta este nemarginita!
Crystal
luni, 04 ianuarie 2016



Mă bucur că ţi-a plăcut, Mihai.
Ideea mi-a venit când am văzut zilele trecute un reportaj în care cineva, foarte ocupat de fel, angajase un designer de brazi ca să-i "rezolve această problemă"...
Mihai_Manolescu (autor)
duminică, 03 ianuarie 2016



Ha, ha, finalul chiar pot să spun că m-a amuzat! (E bine şi că îţi iese rima, pare un soi de satiră mai veche, cu excepţia, fireşte, a termenilor de "multinaţională" sau "corporatist")
mihai_iunian_gindu
duminică, 03 ianuarie 2016