Mihai_Manolescu - creaţii proprii

În pădurea seculară
Unde mii de dobitoace
Duc o viaţă dulce-amară,
De ceva decenii-ncoace,

Domnul Urs, ne ştim de-o vreme,
De vreo zece ani, mai bine,
Când, în hibernat pesemne,
Ai simţit că nu-ţi mai vine

După mamă sunt vrâncean,
După tată mi-s oltean.
În Muntenia dau târcoale
Unui borş de perişoare,

O să fie...

O să fie ce-o să fie
O să fie-o nebunie,

Vă poftesc, cu mic, cu mare,
Să serviţi câte-o gustare
Din meniul asortat
Şi extrem de rafinat:

Femeia e o rază
Desprinsă dintr-un astru,
Ce-a coborât să vază
De cerul cel albastru

- Parc-am pupat un gard electric,
Zise ţiparul, unei fete,
Puţin confuz, puţin cam sceptic
Despre ce-nseamnă Dragobete.

Fulgul de nea

Din norii îmbrăcaţi în frişcă,
Aduşi de vânt pe cer, grămadă,

În ziua-n care Noaptea a refuzat să plece,
Dorindu-se stăpână, voind fărădelege,
M-am ridicat pe stele până la Carul Mare,
Pornind apoi cu dânsul în goană către Soare.

Judecatele cuvinte...

Judecatele cuvinte nu-s acelea ce s-au spus,
Ci sunt cele ce în minte s-au născut şi totuşi nu-s.