Mihai_Manolescu - creaţii proprii

Într-un târg, ceva mai mare,
De pe ale noastre plaiuri,
Unde se mai trag buhaiuri
Pe la zi de sărbătoare,

Am cunoscut-o ieri, în intersecţie,
Când am oprit la primul semafor
Şi m-a cuprins nespus de mare dor
Să-i abordez privirea, cu discreţie.

Respir parfumul dimineţii, cu nesaţ,
Minţindu-mă că încă eşti cu mine,
Deşi iubirea noastră-i amintire
Pe care nu ştiu de mai dai vreun sfanţ.

Un parc,
O bancă,
Un sărut,
Un zâmbet

Ne-am cunoscut în ani fugari,
Când te primeam în prag, râzând
Şi te-am crezut pe drept cuvânt
În cale-mi c-o să reapari.

Iubitule, m-ai răsfăţat,
În aste luni nespus de tare,
Cu cine-n doi, sejur la mare...
Comportament de invidiat.

Ascult cum înfloreşte un cais…
Ţi-aduci aminte câte ne-am promis,
Când tineri ne-am legat sub sfântul Soare
Şi ne-am jurat iubiri nemuritoare?

Poftiţi! Doar ce-am deschis bazarul
Cu sentimente fel de fel.
Avem de toate, -avem cu carul,
Şi nu dăm iama-n portofel.

Deschise-n cer sunt porţi spre soare
Şi palma dreaptă mi-o întind,
În ea cuvintele să prind,
Cernute cu tandreţe mare.

Moşule, m-am frământat
Cum să-ţi scriu aceste rânduri,
Să-nţelegi că sunt doar gânduri
Şi că nu sunt supărat.