Mihai_Manolescu - creaţii proprii

Văzuşi ciutura lăsată
Şi zăvorul tras din poartă?

Dară nu-ţi spusei Marine,

Zăpada mieilor

Zăpada mieilor supuşi
S-a aşternut în grabă mare,

S-a tras cortina. E selecţia.
Tineri actori urcaţi pe scenă,
Cu sânge clocotind în venă
Ne spunem cât mai bine lecţia.

De ce te strig mereu în vise
Şi tot mai sper să te revăd,
Când ştiu că-n nopţile promise
Voi suferi ca un nărod?

Doi îngeri stau deasupra mea,
Mă tot privesc şi se întreabă:
- Să-l luăm cu noi chiar s-o putea,
Sau poate că mai are treabă?

V-aţi întrebat cumva, vreodată,
Cei de la Spaţii verzi ce fac,
Când prind ca prin minune drag
Să pună mâna pe lopată?

Mi-am luat o doză de curaj
Cât să îmi fac o programare
La un control şi-un detartraj,
Dar încă tremur pe picioare.

Te-ai strecurat cu iscusinţă
Prin straiul ruginiu de toamnă,
Şi delicată ca o doamnă
Ai cucerit a mea fiinţă.

Atracţie? Să fi fost cândva,
Cu douăzeci de ani în urmă.
Acum, atraşi de altceva,
Abia de se mai ţin de mână.

N-a renăscut, căci n-a murit.
Nu va muri, căci n-a trăit...
Probabil se va odihni,
Plecat din preajma celor vii