Poezii despre Viaţă:

Ițele-s întinse
Și mi-e gata dorul
Să-mpletească-n vise
Și-n cuvânt covorul.

Primeşte-Ţi osânda şi chinul din oase,
Coroana de spini ca şi cuiele-n palme,
Ascultă zevzecii nălţându-Ţi sudalme
Urmând pe Barabas şi astăzi, Cristoase,

*lui C.A. depozitarul ereziilor somptuoase*

”au coloana”
țipă ființa

Cascada e-o veșnică frică.
Zbătându-se-n dalbele spume
Doar strigătul ei se ridică
Să spună ceva pentru lume.

În împărăția gheții
Neaua-i puhavă de lână
Și se-mping spre deal nămeții
Ca și oile la stână.

Îngemănând a ziua
m-am trezit dintr-un vis,
se făcea că pluteam aiurea
peste o mare întinsă,

Viața-i un joc cu reguli complicate,
Care se schimbă când le-ai învățat,
Din tinerețe până-n senectute
Tot timpul ai ceva de reproșat

Atunci când îți merge bine,
Toată lumea e cu tine ...
Însă-atunci când îți este greu,
Ți-e alături doar Dumnezeu!

cu fiecare zi
iubim mai mult
cu emoţia înţelegerii

într-o bună zi
voi uita geamul deschis
ca oamenii să poată
privi înăuntru