Timpul

Autor:Florin T. Roman


Adăugat de: Florin T. Roman

marţi, 29 martie 2016

TIMPUL


a murit cu ceasul pe mână la fereastra unde soarele

trebuia să apună. Leşul lui se scurgea printre

secole arse de furtuni glaciare, printre

suflete stoarse… Zgâriat pe obraz

de cuvinte haine plângea cerul,

mâhnit, cu comete-suspine,

iar pe-o geană de dor

un schelet de aripă

survola rătăcit

pas târziu,

neagră

clipă



Doar

ecoul în

vis şi-n lumină

rănit al clepsidrei de

versuri, suspina la zenit…

Eu, în timp ce urcam dând din

aripi, spre ea, mi-am pierdut amintirile

cărnii pe-o stea şi în urmă privind, tulburat,

am văzut cum condiţia umană se reface în lut.


vezi mai multe poezii de: Florin T. Roman


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.