Poezii despre Viaţă:

Amintiri de gheaţă
Mă trezesc
Într-o nouă viaţă...

Cocârjată la răscrucea dintre lacrimi şi durere
Gându-ncepe-a mă seduce picurând stropii de miere
Peste rana cea deschisă a visării de femeie
Şi-n tăciunii supărării scormonesc după o cheie

stopaţi construirea bisericilor
prea mulţi prelaţi
buhăiţi
prea avari

Cum să zic, că nu prea știu?!
Azi am vrut harnic să fiu;
Doar că mi-a ieșit în cale
O cucoană lată-n șale.

Moarte, tu n-ai nicio vină
găsit-ai un suflet vacant,
candid rezervor de lumină
pe care l-ai luat " en passant".

Spune-mi ce să fac?

Nicolae Rolea

Simt, uneori, cum stau spre noapte
În fața Timpului cu soarta.
El mă măsoară și socoate
Ca să-mi deschidă-n vreme poarta.

Azi m-am lovit de timp,
Într-o încercare de a evada din mine
Sau din minte, nu-mi amintesc exact...
Picioare de plumb ce-mi aleargă-n neștire,

S-au adunat în grabă înţelepţii în robele lor de glorii
La masa unui han cu paharele mari aduse de olari
Să depăşească geniul dăruit arhitecturii.
N-au avut timp. Au adormit. Vor continua discipolii.

Sunt singur pe stânca bătută de vânt,
Pe-o coastă abruptă de munte,
Și nu știu ce caut aici, pe Pământ,
Cu simțuri ciudate, din pene veșmânt,