Tivit cu fluturi strivesc spațiul

vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera

Detalii poezie:

• »» Tema poeziei: Viaţă
• »» Poezie de debut? nu
• »» A mai fost postată pe acest site? nu
• »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
• »» Vrei să fie analizată critic? da

Distribuie pe:

• Facebook
• Twitter

... înțeleaptă decizie Nelu, pe o ploaie ca asta ce să faci?...... și oricum fiecare își e dator doar lui însuși să-și fie bine... restu-i relativ și aleator.
Gerra Orivera (autor)
marți, 17 mai 2016

Cred că o să ”mă dorm” și eu după un asemenea poem!
Nelu Preda
marți, 17 mai 2016

....nu-i musai absolut nimic, de nici o parte... nici să citești, nici să nu, despre nimic și nimeni niciodată... suntem stăpânii absoluți a ceea ce intră în lumea (casa) noastră pentru că i-am deschis ușa.....
.... și capra vecinului moare doar de-i bolnavă sau o taie vecinu s-o facă friptură... altfel doar cu gânditu.... de ce să pierzi timpu...
Gerra Orivera (autor)
marți, 17 mai 2016

Bucuria este expansiunea sufletului în lumină? Hai sa fim seriosi! Cum ramane atunci, spre exemplu, treaba aia cu "Sa moara si capra vecinului"? Deci as da dovada absoluta a limitarii mele parandu-mi-se ca cineva rade de necazul altuia? Credeti-ma ca nu prea am nevoie de genul acesta de "iluminare" (cum atat de frumos ii spuneti dumneavoastra).
Oricum, trebuie sa recunosc ca aveti mare dreptate intr-o privinta: Chiar ne invartim in jurul cozii. Din toata discutia asta a noastra nu a reiesit decat ca nu va multumiti doar cu fermitatea credintei dumneavoastra, trebuie, musai, ca si "adevarurile" sa va fie ferme! Asta nu-i chiar asa o mare tragedie. - Fiecare cu drumul sau! Pana una alta, mi-a placut micuta noastra discutie!
Cat despre acel "n-am să mă las ”trăită” de alții!", in primul rand, dati-mi voie sa ma scuz puntru acel "domnule" dintr-un comentariu anterior. In al doilea rand, sper ca nu v-am lasat impresia ca as fi incercat sa va "traiesc". Eu doar am apelat putin la logica, pentru a ma lamuri cu privire la un anumit fragment din textul dumneavoastra, iar dumneavoastra mi-ati spus ca nu e nevoie de ea (adica de logica) pentru a va intelege si ca anumite trairi ale dumneavoastra v-au dus la concluzia asta. Eu unul zic ca e ok! Ce sa mai zic? (Macar nu ma mai deranjeaza acel "....hihihihi........." al dumneavoastra. - Am inceput sa-l inteleg putintel.)
florianruse
marți, 17 mai 2016

.... păi Florian, starea de bucurie exprimată prin râs nu poate fi nici superioară nici inferioară! Bucuria este expansiunea sufletului în lumină, plenitudinea trăirii acelui suflet - cum interpretează cel care observă o stare trăită de altul este problema observatorului nu a trăitorului! Iarăși o problemă a disecțiilor mentalului! Absolut limitative! Este ca și cum cineva și-ar băga deștul în foc iar un observator de pe margine, care nu s-a”fript” niciodată la aragaz, lumânare, foc.... i-ar spune celui cu deștu în foc ce să simtă și cum........ Evident, exemplu este forțat doar pentru a evidenția că anumite lucruri de nu le cunoști prin trăire proprie e un fel de a vorbi vorbe absolut inutil! Iar ce trăiești tu (indiferent la ce nivel) cu ceea ce alții percep c-ai trăit tu poate să nu aibă nimic în comun (în cele mai fericite cazuri se poate apropia)! Iar asta nu anulează absolut deloc experiența ta! Trăirea și percepția altora asupra - în general sunt antagonice.... și negativiste! Așa cum este și interpretarea acelui hihihihi al meu ca un râs superior, care nu s-ar mai chema râs ci sarcasm, batjocorire, ce mi-ar întuneca sufletul în loc să-l lumineze - or eu sunt o ființă veselă.....

Ceea ce am avut de spus lumii am spus prin poezie Florian! Ceea ce înțelege și interpretează lumea (ca și tine) din ea este problema lumii, nu a mea! Eu în nici un caz n-am să mă las ”trăită” de alții!.....
Gerra Orivera (autor)
marți, 17 mai 2016

Știi Aspiranta, există unele plăntuțe (flori) ale peșterilor de mare adâncime ce trăiesc în beznă totală și au un colorit fabulos acolo în adâncuri - scoase la lumina solară se distrug. La fel și niște animale ale adâncului oceanic........ Cum am mai spus-o într-un comentariu, noi disecăm pasărea și credem c-am palpat zborul, că i-am aflat secretele! Evident că nu vom știi niciodată nimic despre zbor dacă ne limităm jalnic doar la ceea ce ne spune mentalul omenesc: că zborul e o mecanică a aripilor în ecuație cu forța de frecare și rezistență a aripilor.... etc! Vom știi câte ceva despre zbor doar când ne vom da voie să ne întindem aripile și să pornim în explorări prin necunoscut, desprinzându-ne de
gravitația mentalului! Zborul este o stare de supraconștiință, în care îți îmbrățișezi Sinele Divin și ființezi în infinit!

Osho spunea: ”Oamenii noi or să fie poeți. Când spun ”poet” nu vreau să spun că trebuie să scrii poezii, ci că trebuie să fii poetic. Logica este seacă, poezia este vie. Logica nu știe să danseze. Logicii îi este imposibil să danseze. Poezia știe să danseze; poezia este dansul inimii. Logica nu poate să iubească; ea poate să-ți vorbească de iubire; iubirea pare să fie ilogică. Numai poezia poate să iubească, numai poezia poate să facă saltul în paradoxul iubirii.”

Asta spunea Osho! Eu spun: dați-vă voie să zburați în infinitul din voi, dați-vă voie să înotați în oceanul galactic din voi, și o să fiți surprinși și fascinați de ceea ce o să descoperiți! Dar treceți dincolo de mental, de logică! Altfel, disecând pasărea pe degetele voastre n-o să rămână ZBORUL ci doar sângele păsării, iar voi o să fiți mai triști, mai săraci, mai însingurați!... Dar liberul arbitru și alegerile fiecăruia....
Evident că nu-mi voi explica metaforele, doar spun că poezia ține de o matematică a infinitului - care nu poate fi demonstrată prin nici un procedeu, ecuație sau element al finitului! Oceanul nu încape în pahar! Da fiecare e liber să încerce să-l înghesuie în pahar un deceniu, o viață sau o mie de vieți!..... Alegerea fiecăruia! În cele din urmă vom ajunge toți la acel ADEVĂR UNIC! Cât mai întârziem pi drum... copii năzbâtioși, alergăm după fluturi și uităm că avem alte treburi....hihihihi.........
Cu drag...
Gerra Orivera (autor)
marți, 17 mai 2016

Eu nu am incercat sa demonstrez nimic. Chiar cred ca dumneavoastra ati trait niste experiente impresionante. Totusi, nu prea inteleg acel ".... hihihihihi...." superior al dumneavoastra, cand tot ce am facut a fost sa pun un micut semn de intrebare rezultatului acelor trairi ale dumneavoastra.
Din tot ce ati spus mi-a placut totusi ideea (rupta desigur din context) ca cel mai mare ”halucinat” a fost însuși Isus. -
Poate ca nu a fost cel mai mare, insa a prins cel mai tare.
Cat despre acel "Spaima de necunoscut e uriașă! Știu." al dumneavoastra, dati-mi voie sa va intreb: oare spaima de "cunoscut" ar trebuii sa fie mai mica?
florianruse
marți, 17 mai 2016

..... hihihihihi.....precum am spus e liber fiecare să-și dea cu presupusul și să creeze scenarite infinite despre ceva ce n-au experimentat ei înșiși!
Știi Florian, unii ”halucinogenele” la care faci trimitere, le numesc ”revelații”, alții, ”meditații”, ”stări de supraconștiință”, ”,”samadhi”....etc.... și garantat nu m-a drogat nimeni, vreo doi ani am luat medicamente, și nu-mi spune că medicamentele nu-ș ce reacții chimice au declanșat, ptr că au fost și luni în care n-am luat nici o pastilă și nu cred că mi-a drogat cineva apa de la robinet sau aerul din apartament, hihihihi...... dar evident că astea sunt un fel de a ”vorbi vorbe” și de-a pierde timpul, ptr. că nu prin mental se pot cunoaște... Mentalul ține de limitat, dar tu (ca toți ceilalți pământeni) ești fiu al NELIMITATULUI - dacă tu nu vrei să-ți asumi identitatea e treaba ta! De-aia ni s-a dat liberul arbitru: putem să trăim ca orbi doar în ograda noastră și să ne mințim că asta-i tot, sau să îndrăznim să explorăm galaxiile și să ne justificăm astfel apartenența, adn-ul! Isus a spus: ”cunoaște-ți adevărul și adevărul vă v-a elibera” dar ce facem noi cu sfatul lui e treaba fiecăruia în parte.... Și conform teoriei tale, cel mai mare ”halucinat” a fost însuși Isus; și-o fi imaginat săracu poveștile despre Tatăl, și cea făcut el, au fost destui iluzioniști care.... etc... ne putem învârti în jurul cozii cu tot felul de scenarite pân la infinit ca să ”demonstrăm” că nu există ceea ce alții trăiesc și noi nu putem! Pentru că nu ne dăm voie! Spaima de necunoscut e uriașă! Știu. Doamne ferește să ieșim din zona de confort - dacă dă vreo fericire peste noi??? Hihihihi...............De-aceea unii își beau amăreala îndoielii consolându-se cu satisfacția cinicului care spune ”pământul e plat” pentru că eu așa îl ”văd” în timp ce ceilalți își continuă călătoriile lor astrale (interioare) ca niște copii ai infinitului ce sunt!:))) Care-i mai câștigat? Cel ce taie sau cel ce adaugă ființei sale?.... Când îți vei da voie să cunoști - vei cunoaște! Până atunci...........
Gerra Orivera (autor)
luni, 16 mai 2016

Din graba,nu m-am exprimat tocmai corect in unele fraze, imi cer scuze!
aspiranta
luni, 16 mai 2016

sub degete oarbe
nici un fum nu va picta în mirosuri
albastrul
raiul nu se cioplește din
urma de șarpe

Trairile unui suflet, mai ales cele asternute pe hartie sub forma poeziei, nu trebuiesc disecate cu pragmatism, ele ar trebui aprofundate pentru ai intelege mesajul, daca acest mesaj este greu de inteles, ramanem doar cu lectura ca atare, cu frumusetea metaforelor, a figurilor de stil.
Imi cer iertare daca am intervenit inoportun in aceasta discutie.
aspiranta
luni, 16 mai 2016

Nu am cum sa va contrazic in ceea ce spuneti, poate ca intr-adevar ce se revarsa din dumneavoastra e insasi cunoasterea...
Totusi, daca tot ce vi se pare ca ati vazut (nu contest acea vedere), nu e decat efectul unor halucinogene care, intr-un fel sau altul (aici nu ma refer, desigur, la vreun mod penibil de a vi se vi inoculat cumva de cineva, cine stie ce substanta, in stare de inconstienta, ci, tinand cont strict de chimia organismului uman, la posibilitatea ca anumite evenimente la nivel celular din organismul dumneavoastra sa nu se intample si majoritatii oamenilor), v-au fost administrate?
florianruse
luni, 16 mai 2016

Da, pentru ceea ce ”văd” eu, din când în când, cu acea vedere totală care nu are nimic de-a face cu vederea ochilor fizici, da, garantez! Și nu trebuie să bag mâna în foc, din moment ce frânturi din acea ”vedere” m-a readus la viață, după ce nimeni, absolut nimeni nu credea că apuc revelionul anului 2000! Și atingerile mele neoarbe cu alte dimensiuni ale eului m-au făcut să trăiesc nu să mentalizez niște cu totul alte realități! Cine nu a experimentat personal poate să ia totul drept imaginație, o înșiruire frumoasă de cuvinte, ceva artificial.... Și nu ai nici cum dovedi nici cum explica cuiva dimensiunile omului și universurile din el, dacă el nu și-a trăit nici o secundă infinitul din el! Există o cunoaștere a verbului ”A FI” mult dincolo de mentalul uman, efemer și limitat, acea stare de îndumnezeire - în care câmpul vibrației este cu totul altul decât în realitatea palpabilă. Dar cine n-a trăit el însuși acel fel de ”vedere” nu înțelege, nu crede, poate lua totul drept aiureli sau surplus de imaginație zăpăcită!.... Asta e.... Nu vreau să conving pe nimeni de nimic, nici n-aș avea cum... eu doar spun din experiențele personale că viața are miliarde de uși, altele decât cele ale mentalului limitat, care acceptă doar concretul! Și au fost dintotdeauna oameni care au ”văzut” (tot timpul) - iluminații, sfinții, eliberații din lanțul karmic.... Pe unii istoria i-a consemnat.... pe alții nu..... Eu scriu din ce am cunoscut eu... în clipe de grație.... Metafora e doar forma, calapodul în care torn cunoașterea!
Gerra Orivera (autor)
luni, 16 mai 2016

Interesant ce scrieti...
Mi-a atras atentia acel
"sub degete oarbe
nici un fum nu va picta în mirosuri
albastrul".
Chiar ati baga mana in foc pentru asta? Chiar credeti ca exista cineva care vede cu adevarat? Si daca nu o exista? Oare nu ar ramane atunci doar o poveste interesanta, cu imagini atat de frumoase incat nimanui sa nu-i mai pese ca albastrul folosit e doar imaginar (artificial)?
florianruse
luni, 16 mai 2016