Viata

marți, 17 mai 2016

Suntem o mare de constelații
Sclipim pe cerul vieții lin
Si invatam sa fim prin alții
Ne strangem amintiri puțin câte puțin.

Și fiecare a trecut prin vremuri negre
Simțind amărăciuni în nopți târzii
Am fost și singuri, am trăit și-n lume
Iar câteodată, am vrut sa fim din nou copii.

Vedeți voi, viața, e sirul lung de dimineți
În care ne-am trezit de atâtea ori
Privind pe o fereastră, depănând povești
Iubind sau lăcrimând,pășind mai temători...

Dar suflul ce ne zbate, e viu si e in piept
Candva o sa ne ducem, spre imensul cer
Dar pân-atunci,haideți să fim fară regret
Că viață e prea scumpă, iar clipele ne trec...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.