Poezii despre Viaţă:

Nu știm să zâmbim, nu știm să trăim,
ca bobul de rouă ne scurgem încet,
pe frunza zburlită, pe firul de iarbă,
pe trupul cel verde pocnind a lumină...

Ascunde-mă

Ascunde-mă pădure la umbră de frunzar
Îngemănat cu tine, mă nasc a doua oară,

*licurici astral*

timp circular
muşcă litera vieții

*licurici astral*

incandescență de roșu
curg noptatice smerenii

N-am în gură nici-un dinte,
Dar mă-nghesui la plăcinte!
Că-s făcute poale-n brâu,
Iar la gură nu am frâu!

Pe sfânta dimineață, pe cerul necuprins,
Pe lacrima ascunsă în floarea de cais,

Pe vântul ce răsfiră parfumul fin de tei,

Norii se rup din cerul defunct,
Vântul se ţine de zgardă, jilav,
Zarea pliază din linie-n punct
Păsări planând din zborul firav.

La umbra unui stejar falnic, desfrunzit,
Se odihnea asudat un călugăr trudit.
Își vorbea în barba rară cu glasul răgușit:
Cu traista pe umăr și cu Duhul Sfânt am fost fericit.

câteodată
cuprins de oboseală
pui capul pe pernă
şi adormi buştean

Tu ai venit pe lume în parfum de tei
Ne-ai picurat în inimi roua dimineții
Dar nu știu cum de ți-au intrat în suflet zmei
Și tinerețea ți-au jertfit pe-altarul vieții.