Poezii despre Viaţă:

*licurici astral*

Frunte-nsorită
visul își rumenește metodic

Aș vrea să țin în brațe marea,
Să mă-nvelesc cu pescăruși,
Să mângâi cerul jucăuș,
La braț suav cu depărtarea!

ca să mă poată citi
cuvintele mă decupează
sistematic
harta epidermei mută găuri negre

Motto: În cetatea postmodernă
Calea de parcurs e ternă,
Străzile-s fără valoare,
Nu mai au indicatoare.

în jurul nostru
un şir de zile
se rotesc
continuu

LASATI-MA SA SIMT CE VREAU

Lasati-ma sa zbor,
Caci aripile-mi plang

Printre tufișuri spinoase, printre vechi zidiri,
Pe cărările înguste au rămas plăcute amintiri.
De acolo urmăream cirezile cu pasul rar
Și vedeam nespusa bucurie a țăranului sărman.

Pe măsură ce a trecut timpul, totul a rămas în urmă
Numai ochii limpezi ca apa de izvor nu se uită.
Jocul straniu va umbri o vreme gândul meu.
Pe tabla de șah a vieţii trebuie sa fii atent mereu.

Rămâi cu bine, tu, iubire sfântă,
Ce stai în pragul nopţii mohorât
Şi lasă-mi gura care necuvântă
Să împietrească-n marginea de gât.

Când moare poetul

Se frânge-n cuptoare și pâinea
Și tremură grâul și plânge tot lanul