Poezii despre Viaţă:

câteodată
cuprins de oboseală
pui capul pe pernă
şi adormi buştean

Tu ai venit pe lume în parfum de tei
Ne-ai picurat în inimi roua dimineții
Dar nu știu cum de ți-au intrat în suflet zmei
Și tinerețea ți-au jertfit pe-altarul vieții.

Cât aş vrea, când plouă des şi mult,
Să pot oamenilor să le ascult
Gândurile şi să văd în suflet
Iar apoi cu trăsnete şi vuiet

Te-am întâlnit în largul mării,
Ducând pe aripi nostalgii
Şi mă-ntrebam în pragul serii
Pentru a câta oară vii

*Lui Nik Rolea*

să-mi pot strânge în pumn
dimineața pentru tine

VIAŢĂ ÎNTRE COPERŢI

Lăsaţi-mă să ard în poezie
Această viaţă, singura ce-o am.

Cuvintele sunt precum mierea, plăcute,
Și pot să clădească în inimi redute
Ce sfarmă tristețea și gândul anost;
Cuvintele toate au viață și rost.

Noapteal e albă și arde și seacă,
Secundele albe mă mușcă feroce,
Plafonul e lacul cu nuferi pe moarte,
Cearșaful mă inundă cu albul atroce.

Viaţa zugrăvită pe dinăuntru
în culori de freamăt-verde-durere,
în culori cimitir şi paradis.

- Lui Ulise - închiderea cercului -

*din memorie de ruguri un cireș suspină*