Poezii despre Viaţă:

Timpul e-n noi, sau noi suntem în timp -
Mă-ntreb adesea, suntem muritori
Și trece prea ușor un anotimp –
Noi suntem volatili ca niște nori.

Am început să nu mai fiu uimit
De câtă văicăreală e prin sat,
Femei care se plâng că n-au găsit,
Şi nu găsesc pe lume un bărbat

Moto: Dacă nu cazi singur, nu-ți fă griji, se va găsi întotdeauna un "prieten" să te ajute! (autor necunoscut)

Noroc în viață de "prieteni" buni
Avut-am, Doamne, cu nemiluita,

Sunt drac sau înger, după caz si stare
În rest, neutru, inima mi-e rece
Las viața mea să curgă la-ntâmplare
Orice necaz la timpul lui va trece

Vincent van Gogh a pictat subiecte cotidiene
Folosind culori vii şi trăsături de penel riguroase.
Aşa i-a placut să-şi oglindească impresiile.
Lucrările lui anunţă mişcarea. N-au fost vândute.

Trăiți de parcă nu o să muriți
În meciul vieții vă treziți arbitru
De-atâtea drame voi sunteți scutiți
Si ignorați porunca lui Dumitru

M-am născut și...
Deci, trăiesc.

Mă întreb...

Aventurile galante i-au pus curajul la încercare.
În ciuda dificultăţilor sociale iubirea e triumfătoare.
Bucuria succesului i-a readus în suflet ecoul muzicii,
De acum muzica va fi scutul invincibil în faţa durerii.

Când asculţi Zece porunci
te trezeşti că nu-i de glumă,
Dacă în viaţă, doar ţi-arunci
umbra,…ca să laşi o Urmă.

Nu bănuia că mreaja aruncată o va acapara.
Singura ei plăcere era să-i frângă inima.
Ironia o împinge în neobosita luptă acerbă,
Să-i pice în plasa întinsă, să fie victimă.