Poezii despre Viaţă:

Nobili, frumos îmbrăcați și bine dispuși,
Se plimbau pe una din aleile falnicilor ulmi.
Se remarca un tânăr chipeș și curtenitor
Dar și leneș, avea amante și era nepăsător.

De-ar fi să mor, nimic nu mi-aș dori
Decât să scriu un ultim vers duios
Care spre tine ar călători,
Dus de un mesager misterios;

De cântul meu răsună văile unde poposesc corturile,
Calul mă poartă dus de busola unde trăiesc visele.
La fâneţe, cu galbenii în plete mă aşteaptă o fată.
Pentru liniştea necuprinsă îţi mulţumesc Ceresc Tată.

Și mă cam dor aripile...
Am bătut prea tare cu ele de vânt,
Într-o încercare disperată să-mi iau zborul!
Mi-am luat, în schimb, tot dorul... și tot aerul...

(Prezenta poezie este răspunsul la postarea "Mi-a citit măicuța cartea"...)

Azi, a sosit răvaşul, măicuţa mea duioasă,
Si lacrimi de-ntristare din ochii mei răsar

ameţit de atâta frumos
în ochii tăi
florile rugului
din mărăciniş

Simţurile stau de pază,
Ca ciulinii într-o vază;
Poposesc pe mine, trează,
Şi pe tine te visează.

Şoapte rătăcite
Ale unui zbor frânt,
Ecouri pierdute
Ale unor amintiri glaciale,

Mi-a citit măicuţa cartea
Şi mi-a zis cu glasul bun:
Despre ce scrii tu aicea...
Nu ştiu, maică, ce să spun.

Scrisoare pentru maestrul Adrian Păunescu

Maestre, îți scriu de pe pământ,
Distanța pe noi ne doare,