Nu știm să zâmbim, nu știm să trăim,
ca bobul de rouă ne scurgem încet,
pe frunza zburlită, pe firul de iarbă,
pe trupul cel verde pocnind a lumină...
Nu știm ce putem, nu vrem să mai vrem,
ne pierdem în ziuă, ne-ascundem în noapte,
culegem frânturi mințind că se poate
întregul să fie creat din nimic.
Deschidem o poartă, și-apoi încă una,
privim înainte , în noi-niciodată,
și frunza zburlită, și firul de iarbă,
uscate le tinem, ascunse în palmă.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Sonia, Stomff, Gabriela, Carmen...mulțumesc pentru apreciere. Mirela, cât mă bucur să te reîntâlnesc!...Ai lipsit mult...Da, ce frumos era :)
Te mai aștept, cu același drag dintotdeauna!
Vă îmbrățisez, dragii mei :)
Adina Speranta (autor) joi, 14 iulie 2016
Profund și foarte frumos scris. Felicitări Adina !
Îmi este atât de dor de vremea când ne dădeai teme...
:)
Cu drag,
mirimirela luni, 11 iulie 2016
Nu gasesc cuvinte ... Doar ca e o poezie superba..
gabriela luni, 11 iulie 2016
Frumoase versuri...Mulţi ar trebui să le citească şi să ia aminte! Mi-a plăcut mult! Cu drag,
Ina M. duminică, 10 iulie 2016
Excelenta poezia ta! Atata adevar in atat de putine cuvinte! Mereu mai frumos scrii.
stomff duminică, 10 iulie 2016
Te felicit Adina pentru frumoasele randuri ,
Am citit cu drag
sonia duminică, 10 iulie 2016
Atunci cand ne lovim intr-un anume loc din zona cotului resimtim o durere acuta. Aceasta se datoreaza faptului ca pe aici trece nervul cubital, pozitionat de-a lungul osului humerus. Se considera ca aceasta ar fi o scurta forma de paralizie.
Citate şi Maxime:
Necredincios. La New York - cineva care nu crede în religia creştină; la Istambul - cineva care crede. Ambrose Bierce
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: