În atic albumul își trăiește soarta,
Durerea-i gălbenește paginile-n colțuri,
Lumina pâlpâie jucându-se cu noaptea
Și umbrele adorm pe ireale ritmuri.
Scârțâie,pe rând,treptele către atic,
Misterios mi te-arăți pășind agale
Purtând o tabletă și un memory stick
Încărcat cu fotografii digitale.
Pe masă-l alături de al tău ultim poem,
Cu grijă înlături tot ce numești hazard,
Deodată albumul într-un planat solemn
Se deschide și pozele,rând pe rând,cad.
Nu ne vine să credem că a zburat
Albumul,sfârșind sub un maldăr de poze.
Aticul haina nopții a îmbrăcat
În licăr de stele și-n șoapte de muze.
Sigilăm iubirea cu un sărut tainic.
Omniprezenți pe-agenda planetară,
Vom saluta orice model ideatic,
Însă,dragostea noastră nu este digitală.
vezi mai multe poezii de: GeluOttawa
Detalii poezie:
Distribuie pe: