GeluOttawa - creaţii proprii

Ignori cum vremea smulge din ani-ți puși deoparte,
Cum vin sezoane și trec perfect decolorate,
Cu zbârcituri expresive, neliniști brăzdate…

Se adună norii!
Se-adună, sub cupola cerească, toți dregătorii.
Unii slujesc luminii,
Alții șlefuiesc adâncul nopții,

Grămezi de dimineți peste grămezi de nopți ,
De-a lungul
Și de-a latul,
Iernilor reci și-al verilor fierbinți.

Ți-a pus zeița Bendis culoarea nopți-n ochi
Și eu privindu-i devin un alt bolnav pe lume.
Plonjând în adâncimea negrilor perechi,
Pân’ la facerea zilei,m-aș mistui in tine.

Întotdeauna
Când mă visam cu tine,
Te însoțeam în lume printre bine.
Bătrână dar neobosită,

Acesta-i intelligentul Promit,
Partenerul,de ceva timp venit,
Suntem reciproc energizați
Și definitiv inter-conectați.

Vibrantă e chemarea pădurii peste noapte,
Feeric dansul gâzelor cu pântece-n lumini,
E rouă,pe necositele pajiști de munte,
În zori se desfac bulbucii și magnificii crini.

An nou fericit,ne-ai urat și-ai plecat,
Undeva unde-i doar pace și senin,
Unde nu-i pizmă nici suflet tulburat.
Am să-ți spun:omule ai drum lin

Dedicație visurilor

An după an,noapte după noapte,
Amintiri revin, amintiri renasc,

Vechi format

În atic albumul își trăiește soarta,
Durerea-i gălbenește paginile-n colțuri,