GeluOttawa - creaţii proprii

În liniștea de dincolo de apus,
De-atâta timp ne doare-nsingurarea.
Avem preț virtual pe cap recompus.
Despre-o lume refuzând încleștarea

Pe zi ce trece mai deslușesc doar umbră,
E ceață-n tunelul de apă de ploaie,
Forțat e pământul pe cealaltă rână,
Vechiul pod umblător e supt de șuvoaie.

Te-ai arătat învelită in crivaț,
Scăpată din menghina falsului alb,
Intr-o lume cu nimeni împotriva-ți
Și unde in iernile lungi ninge cald.

Din marea mare ai rămas un iaz
Și eu să-not în adâncimea ta,
Pesemne-aș fi un patologic caz.
Asa,acum,chemarea-ți pot nega.

Fără contur te furișezi în noapte
De partea insomniei,pe o stradă
Cu lampadare,de soare,coapte
Și pustiite linii de rocadă,

În lumea virtuală ce devine
Obișnuință peste zi și noapte,
Nu mai lipesc pe anvelope timbre,
Încarc în permanență un J 7.

Să mă trezesc cutreierând albastrul
Unor ținuturi de stele-încrucișate,
Și încă ud să-încalec curcubeul
În zarva zbenguialei de comete.

Sunt un vis umblător,ca un bac
Plutind dinspre-o coastă a nopții
Către-o coastă de zi,cu cerdac
Ridicat pe movila vieții,

Să ne-nvelim în murmur de sorginte,
Când vom ieși din Peștera Muierii
Să săvârșim unirea sus pe munte,
Să pierdem cheia la ușa uitării.

Inima îți deschide,rămâi goală,
Dă spasmele nopții din tindă afară,
Primeste-ma tot asa gol lângă tine,
Să simt rosul cum iti curge prin vine,