GeluOttawa - creaţii proprii

Ce minunat! Ți-au desenat pe brațe
Un zâmbet în voiaj transcendental.
Rugat-ai fost să-l pui pe buze
Când ți se bate tâmpla natural.

Te-aș înălța cu vântul ce adie
La intervale egale de timp.
La starea fericitei mizerii
Te-aș produce minților tale.

Ai fost și stea și pământeană
Oricărui somnambul un vis,
O chintă într-o mână oarbă,
Iubirii,dormul din abis.

O umbră de Bordea nesupus recenzei
Se furișa în luminișul de la pleoape.
Pe-alocuri plutea o pâclă ciudat de violetă.
Era o premieră.

Alergi prin iarba de nimeni cosită;
Înaltele,spinoasele,tulpini cu ciulini
Îți sfârtecă pulpele goale
Și te văd fericită.

Tipa mă are;
La fiecare forțată versificare
Desbracă de caracter stilatul alfabet,
Din spațiul alb.

Ne petrecem ca frunza de frig lovită;
Fost-am din muguri
Și floare și lăstari.

O să culeagă tot ce va crește
În urma ta,când te-ai decis
Să smulgi realul din poveste
Unde plăcutul a fost doar vis.

Te am pe buze și în amintiri desculțe
Ce îmbracă cu durerea tălpi sângerânde.

Îmi fluieri în zori dorințele nicicând în pârg

Prea reci apele Cernei,
Dar ce minunat că mi-ai rămas caldă.
Prea înalte ale Mehedinților creste,
Dar ce fericire să te văd