Mon mec à moi

marți, 17 octombrie 2017

Tipa mă are;
La fiecare forțată versificare
Desbracă de caracter stilatul alfabet,
Din spațiul alb.
Complexul efemer
De doamnă mare cu trupul orb,
Neiertătoare.
Purtând de o șchioapă tocuri ( fără penițe )
Ceartă soiosul muritor
Care doar ce a scos
Din buze ața de pește cu care a fost cusut
Să poată sufla în jarul,încă,
Facultativ de roșu,
Si el verde,verde-murdar
Ca nucile trântite la pământ
De vânt.
După o altă înțepătură
Fatal își rupe mațul
Dinspre camara cu cerneală albastră.
Din venele păroase cârlige-s agățate
Galacticului creștin nedecodat
În limba timpului.
Dar deșteptat la tâmpla stângă.
Mon mec à moi
Din albastrul irisului flăcări aruncă.
Și îi ordonă căință.

Gelu Radulescu,Ottawa

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.