Vasysm - creaţii proprii

mi-e inima o vază din porțelan de China
născută-n lutul mamei suflat cu sârg de tata
udată-n ochiul magic albastru de vecina
pornind pe-o cale-n care dor și tristeți aflat-a

vine și clipa-n care-mi pun creierul pe stop
prea plin era de toate străvechile credințe
milenii de istorii s-au adunat potop
să-mi povestească basmul umanei neputințe

atât de paradoxală-i această iubire
încât nu pot s-o cuprind în formele clasice.
mi-ai putea fi orice și nimic.
o soră aleasă cu dinadinsul.

îîți știu prea bine trupul înalt ca de zeiță
privit din perspective tot mai interesante
prin timpul ce te-nvârte ștrengar pe-a sorții spiță
rodindu-te alene întru maturitate

uneori te-nvălui într-un surâs șăgalnic. privirea ta e plină, soarbe lumina ca pe o limonadă răcoro asă. de dincolo de spațiu ai venit în numeformă și nu ești a mea.

dansul tău e stângaci, singuratic. pasul tău de felină timidă mă-nconjoară tiptil șovăind. îți șlefuiești vorbele cu lacuri fine și nu ești a mea.

cu trupul tău de muză și sufletul de liră
pari să mă chemi cu tine într-un ciudat infern
în care-ndrăgostiții își ispășesc etern
porniri necugetate și visuri care-aspiră

frunze verzi de busuioc
îmi mută mintea din loc
râd de mine din salată
că nu-s ce eram odată

nu mi-am știut natura de tainic bancomat
cu linie de credit ce pare infinită
într-o criptomonedă de care n-au aflat
bancherii sau escrocii când poartă în ispită

azi pentru nimeni n-am cuvinte
nici mari idei nu pot s-aștern
azi mi-e să tac întru etern
și să te-alint în gând cuminte

știi că mi-e mintea plină de scame
și sângele otrăvit
de scursurile anilor
deci ia un impermeabil pe tine