Vasysm - creaţii proprii

zic unii c-am o viaţă minunată
că merg şi vin încolo şi încoace
tot povestesc şi fleanca nu-mi mai tace
şi mă expun de fiecare dată

habar n-ai, Doamne:
câinii care mă iubeau
acum mă latră.

cum m-ai găsit nu mai contează
cum te iubesc doar noi doi ştim
nici dramele nu mai rentează
sub cortul nostru heruvim

când ţi-am deschis seiful te-ai repezit hulpavă
să mă cunoşti şi-n suflet temeinic să-mi deretici
ai dat de vorbe goale de şarlatani eretici
de flori şi frunze moarte şi sudori reci şi bravă

în seara asta-ți scriu în palmă
în versuri scurte chinezești
încerc minunea care ești
să o cuprind în noaptea calmă

alene-mi
amestec culorile
strânse din gene
de curcubeu

starea poetică
e un beţiv rupt de foame
îmbătat de ego flambat
asaltat de cuvinte crude

sunt seri în care curge sonet după sonet
din tainica fântână de tine desfundată
în care apa vie țâșnește câteodată
atât de sus că lumea m-o fi crezând poet

în bârlogul meu ca ursul
îi îndur naturii cursul
fierb un vin și-l asortez
cu miresme-l fecundez

versuri fără vreo noimă anume șoptesc
la poarta inimii tale
sperând că vreun gângurit fără glas
pornit din adâncurile-mi