Vasysm - creaţii proprii

stam închis în podul minţii
de-ale lumii m-ascundeam
nimeni nu ştia ce am
de-mi strâng inima cu dinţii

și s-a lăsat o ceață peste lume
ca o fiertură tulbure de orez lunguieț
strecurată să rămână boabele pentru risotto:
știi că italienii zic riso și la orez și la râs

În mijlocul unui local kitschos
în care zumzăie discuții despre nimic
și se cântă și se filmează cu gândul la onorarii,
etalat ca-ntr-un muzeu al figurilor de ceară,

bag vorbe în mașina de tocat
le iau în pumni și modelez chiftele
hrănind morișca viselor cu ele
prăjite-n lacuri de ulei uzat

îmi stă pe limbă un poem
dar să-l rostesc nu prea mă lasă
trudiții șapte ani de-acasă
închiși în spiritul boem

peregrinând prin lumea poeziei
văd oameni care-și toarnă-n vorbe iadul
femei visând băieți înalți ca bradul
bărbați luptând cu duhul acediei

fata de marmură rece
privea fix spre nicăieri
sculptată la comanda unei lumi care nu știe ce vrea
o lume care face din femei idoli

iubito, te-aș purta mereu în brațe
de n-aș ști cât de bine-i a umbla
pe jos tiptil prin toată țara ta
prin parcuri lungi cu iazuri pentru rațe

salonul de primire din vechiul castel era gol
la pian nimeni nu îl cânta pe Musorgski
în șeminee n-ardea focul
aș fi vrut să-mi adun puterile paranormale

cu fire albe-n barbă mă-mpac destul de bine
pesemne floarea vârstei curând se va usca
prognoza stării vremii o afli de la mine
de-ți spun că-ncheietura aseară mă durea