Vasysm - creaţii proprii

mi-am construit în inimă castele
pentru frumoasele din alte zări
subordonându-mi orice căutări
ca să le fericesc numai pe ele

neştiut
şi nevăzut
am pătruns
şi m-am ascuns

cum ai putea
să-i explici soarelui
lumina sa
când în arderea lui

lumea se învârte-n jurul meu
nu mi-e clar a cui mișcare este
tot ce am trăit pare-o poveste
scrisă-n cronicile unui zeu

am tot cojit cuvinte şi le-am făcut salată
şi am turnat pe ele uleiuri volatile
încât de-o guşti ai crede-o vreo pastă fermecată
ce-ţi înfăşoară limba-n miresme inutile

m-am rătăcit de tine umblând un sfert de veac
pe urmele ştiinţei şi-nvăţăturii sfinte
şi-am pritocit divine şi omeneşti cuvinte
obşteştii suferinţe dorind să-i aflu leac

lângă birou o sticlă de coniac
așteaptă s-o sărut la ceas de seară
ca despărțirea noastră să nu-mi pară
atât de tristă. inutil îmi fac

sub clarobscur de lună o aștept
ne-am dat întâlnire din prima clipă a mea
ochii ei mă urmăreau de dincolo de ceață
ea înota prin marea primordială

pe vârful limbii un poem se naște
spontan și sigur pe menirea sa
însămânțat de sărutarea ta
care-mi transformă oasele în moaște

nebună se-nvârtea o nebuloasă
un univers tembel pretins istoric
când te-am văzut uimit și euforic
privirea ta mi-a fost deodată casă