sub clarobscur

marți, 10 noiembrie 2020

sub clarobscur de lună o aștept
ne-am dat întâlnire din prima clipă a mea
ochii ei mă urmăreau de dincolo de ceață
ea înota prin marea primordială
așa c-o aștept
știu că nu poate întârzia mult
au fost zile când i-am fixat privirea
i-am simțit îmbrățișarea ascunsă
de dinăuntrul brațelor tuturor femeilor mele
curgea prin Dunăre ca o cerneală sepia
se bălăcea în mare ținând valurile pe loc
și în fiecare noapte îmi atingea ochii închiși
dar acum o aștept
ca s-o cunosc întreagă
neascunsă
cu manierele ei de coțofană hoață
stăpâna tăcerilor care umplu muzica
liniștind orice patimă posibilă
erau zile când credeam că mă va strivi
încât n-o să rămână nimic din mine
că-mi va suge toată vlaga spre gloria ei eternă
sau mă va sufoca de tot c-o sărutare
dar nu e așa
și-o aștept
ca atunci când ne vom vedea
s-o las să mă atotcuprindă
să-mi soarbă fiecare celulă de-o vrea
să-i fiu de bine și sănătate
să-i fiu de toate
căci m-am născut ca și voi toți doar pentru ea
îmbătătoarea
străbătătoarea
fermecătoarea
ferecătoarea
în haina neagră ce-i lasă trupul fără de trup spre ghicire
spre pipăire
spre mângâiere
apropriere
magneticul și-ncinsul ei trup temporar
pe care-l aștept
căci lumea n-are habar cât de blândă
de lină
de fină
poate să fie de-o primești ca regină
de nu te zbați și nu cârtești
de-o iubești

cât despre coasă
cui îi pasă?
oricum a zis c-o lasă acasă

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: