cum ai putea
să-i explici soarelui
lumina sa
când în arderea lui
nu își simțea
decât durerile?
nici nu visa
că prin puterile
sale crea
aroma florilor
și desena
visul culorilor -
i se părea
că suferința lui
ar deranja
liniștea cerului.
poate-și dorea
odihna stingerii
și-l chinuia
dorul atingerii
ce mângâia
acel mocnit alean
și-mprospăta
în fiecare an
tot ce trăia
urzit din jarul său:
se-nsingura
simțind că-i merge rău.
poate cumva
aminte ia la noi,
întrucâtva
primindu-și înapoi
iubirea sa
vărsată nonșalant
ce despărțea
sinele de neant
făcând din ea
motorul lumii vii,
fundația
misterului de-a fi!
vezi mai multe poezii de: vasysm
Detalii poezie:
Distribuie pe: