Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXCVI

cum ai putea
să-i explici soarelui
lumina sa
când în arderea lui

pentru o căutare eficientă
cobor poduri
trimit străjeri în exil
din pliurile clipei eliberez stele

Aceleași văi, aceiași munți,
Același cer, același zbor!¡
Același râu, aceleași punți,
Același vis, același dor ¡!

Cu mâini rugătoare spre Cerul-Altar
Cu Poarta Închisă,
Viețile noastre cerșesc în zadar
Lumina promisă.

Floare de om

Mă asculți în astă seară
Să mă mântui în cuvinte?

Când trece miezul nopții și liniștea coboară,
Secundele abisul din suflete măsoară,
Simțim că mâine-i astăzi, de nu-l vom ști schimba,
Spre visele ascunse, de nu vom ști zbura.

A /περίπτωση/diz! I
Δήμων? Θ

Peste nori, aproape de Soare

Tu nu trebuie să mă mai iubeşti
lasă-mă doar să mă zidesc în tine
îngenuncheat
şi să arunc cheile în zbaterea

Așteptând salvarea se înfâptui un miracol...
Nici o pușcă nu ne mai punea în pericol,
Digul mării cedă sub obuzele inamicului
Și sensul de- a fi se pierdu în apele nimicului.