zic unii c-am o viaţă minunată
că merg şi vin încolo şi încoace
tot povestesc şi fleanca nu-mi mai tace
şi mă expun de fiecare dată
iar altora le pare că-mi arăt
prea cu tot dinadinsul poezia
încât orgoliul să mi-l desfăt
să-mi înfăşor în versuri nerozia
şi încă alţii spun că nu-s decât
un fante melancolic şi urât
drapându-şi în concepte ignoranţa
ca să-şi trezească-n inimă speranţa
de-a trece dincolo de da sau nu —
dar ce ştiu ei?
speranţa mea eşti tu.
vezi mai multe poezii de: vasysm
Detalii poezie:
Distribuie pe: