uneori te-nvălui într-un surâs șăgalnic. privirea ta e plină, soarbe lumina ca pe o limonadă răcoro asă. de dincolo de spațiu ai venit în numeformă și nu ești a mea.
dansul tău e stângaci, singuratic. pasul tău de felină timidă mă-nconjoară tiptil șovăind. îți șlefuiești vorbele cu lacuri fine și nu ești a mea.
îți zburdă prin minte trecute dezastre. povești ticăloase din alte istorii încovoaie pereții inimii tale. mergi cu tihna nestrunită a unui suflet nelumit și nu ești a mea.
brațele tale mă strâng cu plăcută durere. foamea de dragoste pură țâșnește din noi ca lava și frigul o-ngheață. ritmul armonic cordial ni se-ntâmplă și nu ești a mea.
am uitat cine ești și trecutul. am uitat ce am fost și ce-am vrut. sunt cu tine acum deocamdată și altă lume mai bună nu știu și nu ești a mea.
mi-am dat la topit istoria și mi-a fost returnată. vechi hrisoave nesfinte varsă cerneală și tuș peste noi. vorba mi-e chiot de suflet astmatic și nu ești a mea.
al meu nu-i acest trup, nici fiirea, și-n taină trimit fanteziile la ocnă, simt doar căldura gândului care pleacă spre tine și nu ești a mea.
ne strivesc paradoxuri și planuri, proiecte și scheme, scenarii complexe, compulsivul cor social își cântă litania și nu ești a mea.
ce va fi nu a fost și ce este se trece. nici clipa ori anul, nici ora, secunda, nici semnul, nici somnul, nici aer, nici foc, nimic nu stă veșnic și nu ești a mea.
a zecea poruncă le-abrogă pe toate, ne ducem de-a valma în eternitate și-n singura ultimă realitate din care suntem și prin care sunt toate ești veșnic a mea.
vezi mai multe poezii de: vasysm
Detalii poezie:
Distribuie pe: