Fierbe vinu-n fraga coaptă,
Ard pe crengi mere domnești,
Soarele-și zgâiește raza
Prin cerdacuri țărănești,
Unde oacheșe copile,
Din fuioare, torc povești.
Un fecior cu plete negre
Umple cofa la izvor.
Ceru-și varsă peste apă
Trupul lui scânteietor,
Iar năluci de nori, fugare,
Fură vântului un zbor.
Glezne lungi aleargă-n iarbă,
Bat grădina-n lung și-n lat,
Fugărite de pași strașnici,
Prinși sub cizme de bărbat,
Zmeu cu patimă flămândă
Și cu gând de sărutat.
Un suspin din piept de Ană
Buze hrăpărețe-l frâng
În ungher ascuns sub ramuri.
Flori, muiate-n rouă, plâng
După contopiri cu fluturi,
Ce s-au rătăcit în crâng.
Doamne, dă-i altar minunii!
Tare-aș vrea să-ncremenesc
Sub boltirea frunții mele,
Unde taine-adăpostesc,
Acest rai desprins din tine.
Astă lume. O iubesc!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: