Amintirile trezirii din povara înşelǎrii
Se aştern în straturi dese ca nisipurile mǎrii,
Chiar balsamul vieţuirii vindecǎ priviri uitate
Pe un cer ce se bolteşte peste fiinţǎri tarate.
Doar ispite-nlǎnţuite îţi oferǎ-o şansǎ rarǎ
Sǎ simţi gustul nemuririi cum te urcǎ şi coboarǎ
În cosmogonia sacrǎ ce-ţi susţine plictiseala,
Transformându-ţi soarta clarǎ în ceva ca moleşeala.
Dacǎ viaţa-i o eroare ce te-a zǎmislit în tainǎ
Unde-i veşnicia clipei ce te-ncinge ca o hainǎ?
Sufletul se-ngrǎmǎdeşte într-o vreme-aleatoare
Pǎcǎlind o bǎtrâneţe cu-amintiri fermecǎtoare.
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: