A răsărit un zâmbet
Dar lacrimile toate
Pe loc l-au luat la rost
Zicându-i nu se poate
Acuma să răsari
Când totu-i întristare
Retrage-te din calea-ţi
Mai ai un pic răbdare
Căci noi ne facem jocul
Şi-l strângem cu amar
Dintr-un adânc de ochi
Zbătându-se-n calvar
Iar poate într-o zi
Tu de vei răsări
Să-ţi poţi aduce-aminte
Căci ţi-am fost nostalgii
Şi ne-am retras ca tu
În locul nost" să fii
Privind în crudul suflet
Cum poate doar tu ştii
Şi dacă ne-om întoarce
Va fi din întâmplare
Cu rostul inocenţei
Prea dulci şi nu amare.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Mulţumesc frumos
rujoiu mihai (autor) luni, 20 februarie 2017
Exces de pronume în versuri :)
Ritmul destul de bine menținut, spre final a fost scăpat puțin din frâu.
Cu drag!
Adina Speranta duminică, 19 februarie 2017
Frumoase versuri am gasit aici
Sanda duminică, 19 februarie 2017
vezi mai multe poezii de: rujoiu mihai
Detalii poezie:
Distribuie pe: