Rujoiu mihai - creaţii proprii

Chiar de nu te văd,te simt,
Căci departe tu îmi eşti,.
Şi inima des tot bate,
Simt cum cum dor,în mine creşti.

Picături albe,raze solare,
Ochii tăi două migdale,
Din trupul tău tinere lăstare
Ies cu putere şi ardoare.

Cine mută piese-n noapte
De pe tabla încă mută
Când regina a pierdut
La pas şi-ultima redută.

Au căzut muguri în vie
Din flori verzi de păpădie,
Cu creangă de măr îţi scriu
Pe cer cu chip purpuriu.

Departe de tine, mă simt stingherit,

De zâmbetul cald, al viselor reci,

De voi spune-o rugăciune
Stând în faţa la icoană ,
Am s-o fac din al meu suflet
Pentru tine, dulce mamă.

Sunt arbori pe care
Eu nu-i înţeleg,
Sunt ani care trec
Printre arbori pe care nu-i înţeleg...

Nu-mi doresc dacât sămânţa
Să-ncolţească în pustiu
Şi un colţ umil de lac
Pururea divin să-l ştiu.

Moto:
Poate îndurător vei sta
La căpătâiul frunzei mele.

Dintre toate-n lumea asta
Ce ni-s date să le-avem
Prea puţine noi vom lua
Şi-acelea cu greu putem.