Un bou şi-o vacă

duminică, 10 noiembrie 2024

Într-o oarecare zi
Dintr-o oarecare vară,
Conjugâng verbul „a fi”
Adaptat pentru la ţară,
Boul rumega, încet,
După ce-a păscut otavă,
Meditând de-i înţelept
Să-şi procure vreo otravă.

Nici acum nu pricepea
Ce s-a întâmplat cu dânsul.
Chiar trăieşte-o dramă grea,
Sau să îl cuprindă râsul?
Ordine dorind în gânduri
Se opri din rumegat
Şi le alinie pe rânduri,
Pentr-un nou rememorat.

Îşi aduse-ntâi aminte
Vremea când era juncan
Şi păscând aşa, cuminte,
S-a îndrăgostit buştean.
Pe imaş, dar mai departe,
A zărit cu ochiul drept
O juncană bine foarte,
Şi la pulpe, şi la piept.
Iar când îşi întoarse capul
Şi-l privi prelung şi ea,
S-a pierdut complet săracul,
Ferm convins că-i tot ce vrea.

Au trecut agale zile
Petrecute-apoi în doi,
Socotindu-se din fire
Norocosul dintre boi.
Ea, păştea cu bucurie,
Dându-i de-nţeles că magi
Au sortit ca să îi fie
Cea aleasă dintre vaci.

Anii au trecut de-acuma
Şi-a fătat şi trei viţei,
Albi cu totul, precum spuma,
Nu bălţaţi ca boul ei.
Vaca radia, frumoasă,
Când ieşea să pască iarbă,
Lăsând boul ei acasă
Fără mult prea mare zarvă.

El, un bou, trăgând căruţa,
Se gândea că pân’ la urmă
N-are-ai reproşa. Văcuţa
Tot la grajdul lui se-nturnă.
Însă parcă de o vreme
Simte că atunci când „doarme”,
Nu ştiu cum şi prin ce scheme,
Îi mai creşte-un rând de coarne...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.