Frunze se-adună-n forme, grămezi şi grămăjoare,
urnite de un vânt cu degete fireşti,
pe-asfalt să facă mere, visări copilăreşti,
din ruginiul toamnei şi-o fragedă culoare.
Meticulos adună amestec de nuanţe,
foşnind din frunze-ncepe să sufle-ncetişor,
oftând parcă-n demersul atât de truditor,
se leagănă visând, pe raze cu brianţe.
În contopire lină cu-o altfel de trăire,
eliberează frunze din pomii scorburoşi,
golindu-i de-nfruzire, lăsându-i cioturoşi,
desăvârşind lucrarea, foşnind a mulţumire.
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: