Totul

Autor:Răzvan Poşchin


Adăugat de: Razvan Poschin

duminică, 05 iunie 2016

Plouă. Totul se destramă.
Rămân doar eu în mulţimea de aramă.
Nori antici cad pe iarba rară,
Toul se destramă iară.

Cad blocuri în disperare,
Femeile cad la picioare,
Copilul plânge la mă-sa în poală,
Totul se destramă iară.

Maşini uitate în parcare,
Oameni morţi la volane,
Magazine sparte cu sânge amar,
Fericit e doar acel tâlhar.

Plouă. Plouă peste toate.
Plouă peste mine. Ce tragedie!
Totul se destramă. Totul cade-n uitare,
Totul moare-n praf, ce melancolie!


vezi mai multe poezii de: Razvan Poschin


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.