Tot rog destinul

Autor:Nicu Hăloiu


Adăugat de: nicu hăloiu

sâmbătă, 06 septembrie 2025

Tot rog destinul
...
Nu mă plâng De ce m-aș plânge oare?
Cui folosește oare plânsul meu?
Așa îmi este scris, să doară foarte tare
Și pe drumul vieții să-mi fie tare greu.
Așa mi-am așternut, ăsta-i destinul meu
Vorba lui Birlic: ”Sunt volintir”!
Iar sfârșitul vieții duce-ne-n cimitir
Oricum rog destinul pentru-a mia oară
Fă ce-ai de făcut, numai să nu doară!
Eu am ales să vin, a fost voința mea,
Și nu-i corect acum să reproșez ceva
Celui ce mi-ar fi spus, alegerea-i a ta!
Eu am ales să vin, să fiu cu-aceea care
Îmi e-n durerea asta, singura alinare,
Și alinare-mi este, adevărat balsam,
Așa cum este roua frunzelor pe ram.
Dar ea nu e din fier și văd cum plânge,
Văzându-mi suferința, inima-i se strânge.
Ființă din lumină, lumină-mi dăruiește,
Greaua-mi suferință totuși, o copleșește.
Și tot rog destinul a nu știu câta oară
Fă ce-ai de făcut, numai să nu mai doară!


vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.