Toamna, tăceri, castane și iubire

sâmbătă, 11 octombrie 2025

Prin frunze grele foșnetul mă cheamă,
Se aprinde-n piept nesățioasă foame.
De dragoste, de vânt ce-adie-n teamă,
De încăpățânarea vieții ce n-adoarme.

Un zâmbet blând răsare peste toate,
Castane cad sub pașii tăi de noapte.
Și un rival înalt din umbră se ridică
În ramurile vechi ce nu se înfiripă.

Pe cerul toamnei norii se adună,
Din ramuri reci se scutură furtună.
Dar mâna ta când brațul meu apucă,
Mă ia iubirea toată și sufletu'-mi ocupă.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.