Autor:Namoc Acirtep
Adăugat de: Namoc Acirtep
vineri, 26 octombrie 2018
E toamna , frig si e tarziu Astept, astept aleile-s pustii Te tot astept iar tu nu vii Iar inima mi-e tristă si pustie In parc si banca e pustie Iar prin copaci nici pasari nu mai cant Si nici pe lac lebede nu-s Si cate-o frunza cade incet,incet Natura moare , nu o pot salva Dar va renaște mai tarziu Ca e firesc ca tot ce-a fost sa moară Ca sa renasca-n primavara E toamnă, frig si e pustiu Si eu ca toamna as vrea sa fiu Ca sa renasc la primavara Sa pot iubi a infinita oara
vezi mai multe poezii de: Namoc Acirtep
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Un singur copac dintr-o pădure de stejari este locuinţa a 400 de specii de animale, de la insecte la păsări.
Frumuseţea este umbra lui Dumnezeu asupra universului. Gabriela Mistral
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Namoc Acirtep
Detalii poezie:
Distribuie pe: