Tenacitate

duminică, 28 ianuarie 2024

Ascuns adânc, într-o pădure deasă,
Un mic păianjen plin de zel trudea
Să-și țeasă pânza fină și frumoasă,
Ca să mai prindă câte-o muscă-n ea.

Și isprăvind într-un târziu lucrarea
S-a tras deoparte și a adormit
Fiindcă-l epuizase încordarea
Și se simțea în pânză ocrotit.

A doua zi, o veveriță mare,
Ce a sărit pe-un ram alăturat,
Cu coada a lovit, din întâmplare,
Și minunata pânză i-a stricat.

Privind neputincios nenorocirea,
În loc să se agite în zadar,
Păianjenul, că aceasta-i este firea,
S-a apucat să-și țeasă pânza iar.

Și a muncit cu râvnă ziua toată,
Fiindcă nu-i place să se dea bătut,
Iar dacă se va rupe înc-o dată
O va urzi din nou de la-nceput.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.