Teiul tău

luni, 16 ianuarie 2023

Teiul tău
...
N-ai vrut să pari mai mare și mai plin de-avânt
Te arătai în lume așa cum erai, firesc și natural
Nu ai fost un demon cum nu ai fost nici sfânt
Nu ți-a păsat de fala lumii deși n-ai avut egal!
...
Nici n-ai scris spre a primi de la lume-aprecieri,
Ai scris pentru a ta nevoie, al inimii tale ghes,
În jurul tău până și astăzi atâtea povești se țes,
Cu tine suntem peste lume, fără tine, nicăieri!
...
Ți-ai iubit patria sfântă și i-ai înnobilat misterul,
Versurile-ți îi sunt aripi, poemele tale, lumină,
I-ai înlănțuit dușmanii, ai înfierat loaza străină,
În poezia ta divină neamul l-ai unit cu cerul!
...
N-ai avut o soartă blândă, nu ți-a fost deloc ușor,
Te-ai închis ades în tine, într-o cruntă încleștare,
Cei care te-au cunoscut poate n-au știut cât doare,
Să fii alesul unei sorți ce te-a vrut nemuritor!
...
Dar ai scris, ai scris într-una, ce te-ar fi putut opri?
Așa ne hrănești onoarea de a ne fi născut români,
Dar, deși n-ai vrut să pari cine nu puteai tu fi,
Vei rămâne pentru noi cel mai bun dintre cei buni!
...
Pana ți-a fost sobră, tristă, dar și plină de umor,
Ai satirizat subtil prostia și ridicolul fălos,
N-ai avut o soartă blândă, nu ți-a fost deloc ușor,
Ai îndurat destule lipsuri dar ai trăit și frumos!
...
Nu pomenesc de luceferi, nici de codrii de aramă,
Toate vor rămâne-acolo, în versuri nemuritoare,
Dar când vîntul îi atinge crengile tremurătoare,
Teiul, obosit de vreme parcă-ncetișor te cheamă!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.