Ne strigă vara-n porți să ne-ntâlnim.
Mestecenii, cu vântul prin frunzare,
Își mestecă pe sub mustăți chemare,
Ne știu și ei, și noi pe ei îi știm
Din timpuri vechi, ce-n zare dau să zboare,
Iar noi le tot oprim.
Te-aș invita la mine în verandă
Și ți-aș turna un ceai din samovar,
În mintea mea ți-aș ridica altar,
Iar mâinii tale i-aș închina ofrandă
Un val din părul meu, cu miez de jar,
Și-aromă de lavandă.
M-ai ispiti cu vorbele-ți puține,
Dar eu, zâmbind, nici nu le-aș asculta.
Aș sta cu ochii doar pe gura ta,
Aș strecura prin gând buzele-ți fine,
Obraznic și hoțesc le-aș săruta,
Cu un fior prin mine.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: