Tăcerea necesară - George Ţărnea

Nu te-am luat din braţe, iubito, nimănui
Şi nimănui, din braţe, nu-i chip să te mai las;
Târziu vei înţelege că altă cale nu-i,
Tot mai aproape nopţii, cu fiecare pas.
Fiind a mea o dată, aşa rămâi mereu,
Chiar dacă-mpotrivirea prea tânărului trup
Reverberează tragic şi arde-n trupul meu,
Din gândul tău, eu, sigur, nu am cum să mă rup.
Şi voi trăi acolo, cu tine la un loc,
Indiferent ce alte greşeli ai să mai faci...
Aceasta-i chiar iubirea şi nicidecum vreun joc!
Ascunde-mă, iubito, ascultă-mă şi... taci!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.