Ochiul meu se udă, inima mea bate,
Sunt un om cu suflet, nu de tinichea,
Dacǎ fac greșealǎ, dacǎ am dreptate,
Lasǎ-mi libertatea!
Nu mǎ judeca.
De mă vezi un geniu, sau un oarecare,
Nu pretind onoruri, nu vreau scǎri la cer,
Ȋn osȃnda vieții sunt o ȋncercare,
Lasǎ-mi nebunia!
Vreau sǎ pot sǎ sper.
Cȃnd sunt ȋn mulțime, nimeni nu mǎ știe,
Sunt un oarecare, pot sǎ stau ascuns,
Dar, aleg din toate clipa cea mai vie,
Lasǎ-mi ȋncercarea!
Chiar de n-am rǎspuns.
Știu cǎ-n lumea asta multe nu sunt bune,
Știu cǎ jumatatea nu e un ȋntreg,
Am identitate!
Strigǎ-mǎ pe nume,
Cǎ-mi asum greșeala, n-am de ce s-o neg.
Poți sǎ-mi stai alǎturi, fǎ cum știi mai bine,
Ia-te dupǎ lume!
Este omenesc,
Dintre multe bȃrfe spuse despre mine,
Eu confirm doar faptul cǎ pot sǎ iubesc.
vezi mai multe poezii de: Florentin
Detalii poezie:
Distribuie pe: