Sub Cer îndoliat

Autor:Cornelia Cristea


Adăugat de: Cornelia Cristea

luni, 19 august 2024

Te-aștept la ,,Stână" far’de Lună,
Să-mi pui pe cap dalbă cunună;
Să-mi săruți palizi obraji sub şopote,
Nuntașii noștri fie clopote.

Te-am căutat cu priviri hoațe,
Cu cetatea grea în brațe,
Amfore de lut sorbeau,
Dragostea mi-o alinau.

S-adulmec urma ta de-argint,
Pașii tăi sub pașii mei, alint,
Ochii tăi și ochii mei, la fel,
Să privească-același țel.

Negru corb la o răscruce,
În noapte cruce veche duce;
Ceru-i cadaveric, stelele sunt moarte,
Luna își lungește razele deșarte.

Eu umblam ca o nălucă,
Ce respira frunza de nucă,
Mișcătoare și plecată,
Cum e dragostea mea toată.

Ruine îmi dădeau târcoale,
Glasul lor să mă răscoale,
Îmi povesteau de mâinile-ți sloi,
Moi ca lâna albă de oi.

Gropile săpau adânci fântâni,
Apă vie - vestitori bătrâni,
În iatacul Soarelui,
Făptura ta clona lui.

Lutul moale de catifea,
Cu amprente spre casa ta,
In biserica de-argint e,
Mijlocind vie sorginte.

Frumusețea ta și ochii verzi
Le cer Domnului, mă crezi?
Om ce-ai coborât din Cer,
Irupe dragostea și-al ei mister!


vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.