Stropul
...
Câte-n noi macină viața,
Gânduri duse pe furiș,
Ce le-ascunde dimineața
Ca umbra frunza-n luminiș!
...
Iar sufletele, câte poartă
Și regret, dar și tristețe,
Dar nu vor să se despartă
De-a vârstelor delicatețe!
...
Și timpul, cum ne grăbește,
Tic tac, tic tac, strigă ceasul,
Hai tinere, mai bărbătește,
Nu mai sta, grăbește pasul!
..
Asta este viața noastră,
Printre nori, un strop de soare
Pe-un petec de lumină-albastră,
Ca într-un pustiu, o floare!
...
Dar nu-i nicio istovire,
Nu este nici zădărnicie,
Că-n viață, stropul de iubire
Face cât o veșnicie!
In apele Oceanului Pacific traieste pestisorul Mixima care are 4 inimi, dispuse in organism cu functii separate: una pentru partea superioara a corpului si celelalte pentru organele digestive, muschi si coada. Poate trai mai multe luni fara hrana si se apara de dusmani, secretand substante "fumigene", in care se ascunde.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: