Strămoșii

Autor:dorurot


Adăugat de: dorurot

vineri, 31 decembrie 2021

Luminând prin vremi străbunii
Ne pun miru-nțelepciunii,
Datini, măști le poartă suflul
Anul vechi, când își dă duhul!
În zăpadă ori prin zloată
Frământăm pământul roată,
Anul vechi trage să moară,
Ore, lacrima-i măsoară!
Gem necazuri suferite
Tot cu boli pecetluite,
Dorul de îmbrățișări
Ne colindă dinspre zări...
Frământăm lutul cu capra
Când la stânga când la dreapta
Cum a fost anul ce-a curs
Cu plecări fără ajuns!
Frământăm lutul cu cerbii
Pân-om da de colțul ierbii,
Anul nou spuie că-i modru
Să fim iar ca ei în codru!
Frământâm cu urșii, lutul
Virușii afle sfârșitul,
Ardă-n foc, fie cenușă!
Nouă eră vie-n ușă!
Să plesnească nenorocul
Batem tobe în tot locul,
Și cu bici în șapte plesne
Gonim boala de-unde este,
Iar pe zvon de clopoței
Tot deochiu fuge-n văi!
Fericiți ne fie zorii,
Cu străbunii, călătorii
Care an de an ne-or spune,
Cum că datine străbune
Sunt ce-avem mai sfânt în lume,
Punți spre ei, secrete fire!
Le-om păzi spre neștirbire!
Anul nou ne-aducă-n dar,
Fericire și mult har!


vezi mai multe poezii de: dorurot


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Anul Nou
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCXIX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.